Constantin Brâncuși și verticalitatea: de la gest la principiul creației
În peisajul artei moderne, legătura dintre Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București oferă o perspectivă esențială asupra modului în care creația artistică se intersectează cu inițiativa civică și memoria culturală. Această conexiune relevă cum o operă monumentală nu se naște doar din talentul individual, ci și din efortul colectiv și din spațiile în care arta prinde viață. Prin această prismă, relația dintre sculptor, susținătoare și spațiul locuit devine o poveste despre continuitate, responsabilitate și dialog între generații.
Constantin Brâncuși și verticalitatea: de la gest la principiul creației
Constantin Brâncuși a fost adus „acasă” în sensul cultural și simbolic de Arethia Tătărescu, prin intermediul Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, pentru a semna ansamblul monumental de la Târgu Jiu. Această întâlnire a fost facilitată de Milița Petrașcu, ucenica sculptorului, care a legat astfel personal și artistic cele trei nume. Casa Tătărescu din București găzduiește astăzi lucrări sculptate de Milița Petrașcu, punând în relație palpabilă Brâncuși, Arethia și Milița, într-un spațiu care devine un capăt de traseu cultural ce continuă dialogul început în spațiul public al Târgu Jiului.
Arethia Tătărescu și infrastructura culturală a unui județ
Arethia Tătărescu, președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a jucat un rol esențial în materializarea proiectului ansamblului de la Târgu Jiu. Educată în Belgia, cu o formare riguroasă și o implicare socială profundă, ea a înțeles importanța construirii unui patrimoniu cultural tangibil ca expresie a memoriei colective. Sub conducerea sa, Liga a mobilizat resurse și a coordonat o serie de acțiuni care au pus bazele unei infrastructuri culturale solide: de la muzeu la protejarea altor monumente și spații de memorie din Gorj.
Drumul spre Brâncuși: recomandarea Miliței Petrașcu
Legătura dintre Arethia Tătărescu și Constantin Brâncuși a fost facilitată prin Milița Petrașcu, ucenica sculptorului. Aceasta a fost prima persoană căreia i s-a propus realizarea monumentului dedicat eroilor, iar recomandarea ei de a-l implica pe Brâncuși a fost decisivă. Astfel, în acest context, rețeaua umană și artistică a devenit motorul unei întâlniri care avea să devină emblematică pentru arta românească a secolului XX.
Ansamblul de la Târgu Jiu: un proiect public și urban
Ansamblul de la Târgu Jiu, gândit de Constantin Brâncuși, este mai mult decât o colecție de sculpturi; el constituie o axă urbană, numită Calea Eroilor, care leagă malul Jiului de piața centrală a orașului printr-un traseu simbolic și funcțional. Proiectul a fost susținut financiar și logistic prin eforturile conjugate ale Ligii Femeilor Gorjene, ale autorităților locale și ale guvernului, reflectând o colaborare între sfera civică și cea administrativă.
O parte din povestea Casei Tătărescu se scrie și online. Pe contul nostru de Instagram, publicăm constant fragmente din interiorul de pe Polonă 19: spațiile, detaliile, lumina unui loc care merită arătat, nu doar povestit.
Casa Tătărescu: un spațiu al memoriei vii
Casa Tătărescu de pe Strada Polonă 19 din București constituie o punte fizică și simbolică între cele trei personaje esențiale ale poveștii: Constantin Brâncuși, Arethia Tătărescu și Milița Petrașcu. Aceasta din urmă a contribuit prin lucrările sale sculptate, precum o bancă și un șemineu, care păstrează în tăcere limbajul esențial al formei brâncușiene. Casa devine astfel un spațiu de întâlnire între artefact și istorie, între creație și amintire personală.
Masa Tăcerii: începutul unui parcurs ritualic
În cadrul ansamblului de la Târgu Jiu, Masa Tăcerii este prima etapă a unei călătorii simbolice. Această sculptură invită la contemplare și liniște, marcând o oprire meditativă în proximitatea apei Jiului. Forma sa simplă, dar încărcată de sens, reflectă influențele artei populare românești și angajamentul lui Constantin Brâncuși de a extrage esența obiectului, renunțând la detaliile accesori.
Poarta Sărutului și Coloana Infinitului: verticalitate și memorie
Poarta Sărutului indică pragul unei treceri simbolice, o poartă între viață și amintire, între cotidian și ritual. Coloana Infinitului, turnată la uzina din Petroșani, încheie axa monumentului printr-o verticalitate repetitivă ce exprimă recunoștința fără sfârșit. Cele două opere, alături de Masa Tăcerii, compun un discurs despre memorie și identitate, în care forma și spațiul se întrepătrund.
Moștenirea atelierului: o operă totală donată Franței
În testamentul său din 1956, Constantin Brâncuși a lăsat Franței conținutul atelierului său, cu obligația reconstituirii acestuia în forma inițială. Acest gest subliniază concepția sa despre atelier ca parte integrantă a operei artistice, un spațiu în care sculptura, lumina și ordinea relațiilor formale se unesc într-o unitate de sens. Moștenirea lui depășește astfel simpla colecție de obiecte, devenind un univers artistic coerent.
Receptarea și redescoperirea lui Brâncuși în România postbelică
Perioada realismului socialist a contestat public imaginea lui Brâncuși, considerat reprezentant al formalismului cosmopolit. Cu toate acestea, în 1956 a fost organizată la București prima expoziție personală dedicată sculptorului, iar în 1964 a fost recunoscut oficial ca geniu național. Ansamblul de la Târgu Jiu a beneficiat de o îngrijire sporită după decenii de neglijență, ceea ce a salvat operele de la distrugere.
Expoziția de la Timișoara (2023–2024): reîntâlnirea publicului cu Brâncuși
Expoziția „Brâncuși: surse românești și perspective universale”, curatoriată de Doina Lemny, a reunit peste 100 de opere, inclusiv sculpturi și fotografii, din colecții internaționale și românești. Evenimentul a atras aproximativ 130.000 de vizitatori, demonstrând relevanța continuă a operei lui Constantin Brâncuși în cultura contemporană și capacitatea sa de a mobiliza publicul dincolo de granițe.
Perspectivele anului 2026: Brâncuși 150 și dialogul cultural internațional
Anul 2026 marchează 150 de ani de la nașterea lui Brâncuși, aniversare care va fi marcată prin proiecte simultane în 21 de țări și pe 6 continente. Inițiativele includ lucrări de gravură realizate de artiști români contemporani și semnalează un interes global pentru moștenirea sculptorului, confirmându-i statutul de reper cultural viu și dinamic.
„Brâncuși”, documentar de Cornel Mihalache (1996), prin fotografii, însemnări și locurile care i-au marcat viața.
Întrebări frecvente
Care este rolul Arethiei Tătărescu în realizarea ansamblului de la Târgu Jiu?
Arethia Tătărescu, ca președintă a Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, a coordonat mobilizarea resurselor și susținerea proiectului, asigurând infrastructura financiară și organizatorică necesară pentru realizarea ansamblului monumental dedicat eroilor din Primul Război Mondial.
Cum a facilitat Milița Petrașcu întâlnirea dintre Constantin Brâncuși și Arethia Tătărescu?
Milița Petrașcu, ucenica lui Brâncuși, a fost prima contactată pentru realizarea monumentului, iar recomandarea ei de a-l implica pe Brâncuși a fost decisivă pentru inițierea colaborării care a dus la crearea ansamblului de la Târgu Jiu.
Ce semnificație are Casa Tătărescu în contextul relației dintre Brâncuși, Arethia și Milița?
Casa Tătărescu adăpostește lucrări sculptate de Milița Petrașcu, constituind astfel un spațiu fizic în care se întâlnesc moștenirea artistică a lui Brâncuși, implicarea civică a Arethiei și continuitatea creativă a ucenicului său, oferind o experiență culturală integrată în București.
De ce ansamblul de la Târgu Jiu este considerat o operă complexă și nu doar o colecție de sculpturi?
Ansamblul este o axă urbană care combină sculptura cu spațiul public și memoria colectivă, incluzând elemente precum Calea Eroilor și Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”, integrând artefactele într-un traseu simbolic și funcțional, cu o semnificație culturală profundă.
Povestea nu se oprește la Târgu Jiu. Pe Strada Polonă 19 din București, Casa Tătărescu adăpostește lucrări sculptate de Milița Petrașcu, ucenica directă a lui Constantin Brâncuși și femeia care, prin recomandarea ei, a făcut posibilă întâlnirea dintre sculptor și ansamblul de la Târgu Jiu. Aici, o bancă și un șemineu vorbesc în aceeași limbă a formei esențiale pe care Brâncuși a inventat-o, doar că o fac în tăcerea unui interior, nu pe o axă monumentală. Casa leagă trei nume, Brâncuși, Milița, Arethia, într-un singur spațiu, și transformă o adresă bucureșteană într-un capăt de traseu cultural care merită parcurs. E cel mai aproape pe care poți ajunge de universul brâncușian fără a părăsi Bucureștiul.
Noutati
